FACULTATEA DE CHIMIE SI INGINERIE CHIMICĂ

A UNIVERSITĂTII « BABES-BOLYAI » DIN CLUJ NAPOCA

          Cu 83 de ani în urmă, în vremi frământate istoriceste, în conditii materiale nu tocmai prielnice, dar într-o atmosferă de ardent entuziasm patriotic, lua fiintă Facultatea de Stiinte a Universitătii Daciei Superioare în capitala Transilvaniei. Unii se îndoiau că pe terenul rămas gol după schimbările produse de Marea Unire se va putea clădi o Alma Mater cu autentică chemare academică, cu personalităti si infrastructură pe măsura cerintelor. Atunci s-a petrecut un fapt nepereche în istoria scolii românesti: tineri si mai putin tineri, oameni de stiintă si dascăli cu cariere strălucitoare asigurate fie în alte centre universitare din tară, fie în marile cetăti ale spiritului si mintii din Europa cea evoluată, au renuntat la un prezent consolidat si la un viitor îmbietor pentru a veni la Cluj, unde îi astepta o muncă grea, lipsuri materiale si o inevitabilă, chiar dacă temporară, încetinire a ritmului afirmării lor stiintifice. Cu elan si dăruire, cu imaginatie si perseverentă, acesti ctitori de scoală au reusit să dea Ardealului si tării o universitate de prim rang.
          Parte integrantă a acestei constructii academice era si Facultatea de Stiinte, care includea Departamentul de Chimie si Fizică, al cărui continuator este Facultatea de Chimie si Inginerie Chimică de astăzi. Istoria ei de peste opt decenii este bogată în realizări, desi vitregiile istoriei nu au ocolit-o, astfel că, în retrospect, cei ce o slujesc astăzi, sau se bucură de posibilitatea de a învăta în spatiul ei academic, au atât motive de a se mândri cât si de a se înclina cu profundă reverentă în fata memoriei înaintasilor.
          Încă de la început, Facultatea de Chimie s-a bucurat de prestatia de exceptie a unor mari personalităti care au abordat directii de cercetare ce au devenit traditionale pentru Facultate, fiind continuate si dezvoltate de urmasi pe măsură.           Astfel, Adrian OSTROGOVICI si Dan RADULESCU au pus bazele a ceea ce sunt astăzi Catedrele de Chimie Organică si Chimie Fizică. Cu studiile sale privind chimia triazinelor, profesorul Ostrogovici a initiat cercetările de chimia heterociclurilor, astăzi domeniu de excelentă al scolii clujene de chimie organică. Continuitatea acestor preocupări a fost asigurată cu strălucire de Ioan TANASESCU, care, pe lângă heterocicluri, capitol în care istoria chimiei universale îl retine prin reactia de preparare a acridonelor ce îi poartă numele, a demarat studii, pe atunci extrem de dificile, asupra steroidelor, investigatii din care s-a desprins si dezvoltat scoala clujeană de chimia feromonilor, unică în această parte a Europei. Personalitate de o rară creativitate, Dan Rădulescu a ilustrat chimia organică românească prin realizarea primei separări de enantiomeri în clasa spiranilor, dovedind experimental ceva ce era până la el o pură speculatie teoretică, iar prin teoriile sale avântate din domeniul încă în fată pe atunci al chimiei cuantice a iesit din tiparele conceptiilor contemporane lui, contribuind la un demaraj impetuos al investigatiilor din domeniul chimiei fizice în Facultatea noastră. Un alt mare înaintas, Gheorghe SPACU, a pus temeliile chimiei anorganice si analitice în scoala de la poalele Feleacului, lăsând în urma sa directii de cercetare ce se dovedesc viabile si astăzi, reactivi analitici care îi poartă numele, dar, ca si în cazul celorlalti ilustri savanti si profesori pe care îi amintim aici, a lăsat mai ales urmasi întru explorarea domeniului în care s-a remarcat. Profesori de prestigiu, ca Raluca RIPAN, care a întemeiat cu 50 de ani în urmă Institutul de Chimie din Cluj, sau Constantin MACAROVICI, au preluat si diversificat preocupările magistrului, aducând contributii remarcabile la chimia polioxometalatilor si a altor combinatii coordinative.
          Alte generatii de profesori, incluzând pe Candin LITEANU, analist de talie europeană, cu creatii de rară originalitate, Ioan CADARIU, chimist fizician si dascăl de exceptie, Alexandru SILBERG si Maria IONESCU, cu contributii remarcabile la chimia tiazolului si acridinei, Valer FARCASAN, heterociclist cu un larg orizont de preocupări si initiator al cursurilor de biochimie la Facultatea noastă, Emil CHIFU, autor al unor studii de nivel mondial în chimia suprafetelor, sau Liviu ONICIU, creatorul scolii de electrochimie clujene, au continuat cu succes si realizări remarcabile opera ilustrilor predecesori.
          Astăzi, un colectiv numeros si dedicat de profesori desfăsoară în Facultatea noastră cercetări în practic toate directiile chimiei teoretice si experimentale, remarcându-se prin publicatii în cele mai prestigioase reviste de specialitate; printre ei se numără si doi membri ai Academiei Române, Academicianul Ionel HAIDUC si Prof. Ioan SILBERG, membru corespondent.
          Facultatea de Chimie si-a continuat activitatea si în anii refugiului, la Timisoara si Sibiu, revenind la Cluj în 1946, odată cu încetarea vremelnicei despărtiri a Transilvaniei de patria mumă. În 1959, după unificarea universitătilor « Victor Babes » si « Janos Bolyai », activitatea Facultătii s-a îmbogătit prin predarea unor cursuri în limba maghiară precum si prin diversificarea directiilor de cercetare. Un moment important l-a reprezentat anul 1977, când a luat fiintă sectia de Inginerie Chimică, cu mai multe specializări, iar din 1995, profilul multicultural al Facultătii s-a completat prin cursurile în limba germană.
          Structura Facultătii cuprinde acum sapte catedre, Chimie Anorganică, Chimie Organică, Chimie Fizică, Chimie Analitică, Inginerie Chimică si Stiinta Materialelor Oxidice, Chimie Tehnologică si Biochimie si Inginerie Biochimică, acoperind practic toate domeniile acestei discipline centrale pentru civilizatia materială contemporană. Adecvarea la necesitătile societătii românesti contemporane este ilustrată, între altele, de gradul ridicat, peste 80%, de insertie în activitate productivă a absolventilor Facultătii.
          În prezent, integrată cu toate fortele si capacitătile sale în efortul general al tării noastre de a atinge standardele europene, Facultatea noastră priveste cu încredere înainte spre noile perspective deschise de cursul spre democratie si libertate academică, rememorând totodată generatiile de specialisti care au iesit de pe băncile amfiteatrelor si din laboratoare, pentru a sluji cu devotament si competentă stiinta si economia. Ferm angajat să atingă telurile perfectionării predării cunostintelor si dezvoltării cercetării stiintifice, personalul Facultătii utilizează pe scară largă si în multiple chipuri posibilitătile oferite de variatele forme de schimburi si colaborare academică cu universităti si Institute din Europa si de peste ocean, adaptând ultimele realizări si idei ce apar în domeniu la realitătile vietii universitare de la noi.
          Un loc aparte îl ocupă preocupările pentru a asigura vizibilitate Facultătii, printre altele si cu ajutorul revistei "Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Chemia", precum si prin organizarea de Simpozioane si Conferinte, unele cu participare internatională si luând parte la prestigioase manifestări stiintifice nationale si internationale. Pe baza realizărilor stiintifice din ultimul timp, cadrele didactice si cercetătorii Facultătii concurează cu succes pentru obtinerea de granturi si proiecte, ceea ce a permis si o apreciabilă modernizare a dotării cu aparatură si mijloace de informare. Gata oricând să fie gazdă primitoare pentru vizitatori academici de pretutindeni, Facultatea de Chimie si Inginerie Chimică a Universitătii «Babes-Bolyai» este intens angrenată în colaborări statornice si fructuoase cu alte institutii de profil, în cadrul unor acorduri bilaterale si a unor programe europene.
          Onorându-si înaintasii, punându-si prezentul sub zodia progresului, privind cu încredere în viitor, Facultatea este decisă să-si aducă contributia la dezvoltarea învătământului si cercetării românesti din domeniu chimiei.

Prof. dr. Luminitza Silaghi Dumitrescu, decan

Prof. dr. Ioan A. Silberg, membru corespondent al Academiei Române