ILIE G. MURGULESCU

PERSONALITATE MARCANTĂ A CHIMIEI FIZICE ROMÂNESTI

          La 27 ianuarie 2002 s-a împlinit un secol de la nasterea academicianului profesor Ilie Murgulescu, distinsă personalitate a chimiei din tara noastră, fost presedinte al Academiei Române si Ministru al Învătământului, întemeietorul scolii moderne de chimie-fizică din Facultatea de Chimie a Universitătii Bucuresti si a Institutului de Chimie Fizică al Academiei Române, institut care în prezent îi poartă numele.

          Academicianul Profesor Ilie G. Murgulescu s-a născut la 27 ianuarie 1902 la Cornu, în judetul Dolj. După absolvirea scolii primare din comuna natală urmează cursurile gimnaziului "Fratii Buzesti" si liceului "Carol I" din Craiova, cunoscând la vârsta adolescentei dificultătile provocate de primul război mondial si de ocuparea Olteniei. Urmează apoi cursurile Facultătii de Stiinte din Cluj, făcând parte din primele promotii de absolventi ai nou înfiintatei Universităti Românesti "Regele Ferdinand". Îsi va reaminti în numeroase rânduri cu recunostintă si duiosie, de modul în care învătătorul din comuna Cornu l-a convins pe tatăl său să îi asigure continuarea studiilor, de personalitatea profesorilor din cursul secundar si a celor din universitate.

          Un loc deosebit în amintirile sale îl ocupa profesorul Gheorghe Spacu, conducătorul său de doctorat si al laboratorului de chimie anorganică în care si-a inceput activitatea didactică si stiintifică. De asemenea evoca adesea cursurile de chimie fizică si de chimie organică tinute de profesorul Dan Rădulescu, pe decanul facultătii, profesorul Adrian Ostrogovici, precum si pe alti membri ai corpului profesoral.

          A început activitatea didactică si stiintifică pe care le va onora cu pasiune si cărora le va rămâne credincios întreaga viată, în 1928 în laboratorul de Chimie anorganică, unde si-a pregătit lucrarea de doctorat referitoare la complecsii cuprului cu anionul tiosulfat. După obtinerea în 1930, cu "Magna Cum Laude" a titlului de doctor în Chimie, efectuează un stagiu de cercetare între 1932 si 1933, la Universitatea din Leipzig, în laboratorul de fotochimie condus de profesorul Fritz Weigert.

          A fost puternic influentat de atmosfera stiintifică de la Institutul de Fizică al Universitătii din Leipzig. În acea perioadă institutul era condus de Peter Debye si ilustrat de profesorii Heisenberg, Kortum, Fajans, Jost si altii, dintre care nu putini au devenit laureati ai Premiului Nobel. În acel institut îsi pregătea teza de doctorat în fizică, sub îndrumarea profesorului Heisenberg si viitorul academician Serban Titeica.

          După 1934 reuseste la concursul pentru ocuparea postului de conferentiar de chimie fizică si chimie analitică la Institutul Politehnic din Timisoara, devenind apoi rectorul acestui institut. Între altele, în perioada în care a fost rector a luat fiintă la Timisoara Facultatea de Chimie Industrială. În toamna anului 1949 este mutat la Universitatea din Bucuresti fiind numit rector si profesor de chimie fizică. Dacă functia de rector a ilustrat-o numai un an, în 1950 fiind numit în cea de conducere a învătământului superior, activitatea sa de predare si de cercetare la catedră s-a desfăsurat fără întrerupere până la pensionarea sa din 1972 si apoi, prin conducerea unor doctoranzi, până la decesul survenit la 28 octombrie 1991.

          Îndelungata activitate didactică a profesorului Murgulescu a fost caracterizată prin modelarea procesului didactic, la cursuri, seminarii si lucrări de laborator, ca si adaptarea celui de cercetare stiintifică pentru a corespunde viziunii sale privitoare la marile capacităti gnoseologice si aplicative ale chimiei fizice, specificului acesteia rezultat din sinteza pe care o realizează între obiectul de studiu (comun cu al chimiei) si metodele de cercetare (comune în unele cazuri cu cele ale fizicii). Amplul tratat de chimie fizică intitulat cu modestie "Introducere în chimia fizică" constituie rodul acestei cuprinzătoare viziuni sintetice, cele 7 volume având subtitluri care definesc cu claritate fragmentul din disciplină la care se referă:

 

· Atomi, molecule, legătură chimică
· Structura si proprietătile moleculelor
· Teoria molecular-cinetică a materiei
· Cinetica chimică si cataliza
· Termodinamica chimică
· Nucleul atomic, reactii nucleare si particule elementare
· Electrochimia

primul volum fiind scris integral de profesorul Murgulescu, celelalte în colaborare cu unii dintre elevii săi.

          Cercetările stiintifice efectuate de profesorul Murgulescu în domeniul chimiei fizice au cuprins un domeniu larg: structură moleculară si spectroscopie, cinetică chimică, termodinamică chimică, electrochimie, radiochimie precum si, în anii de început ai activitătii, chimie anorganică si analitică.

          Un capitol cu o tematică vastă, abordat în 1957, a fost cel al proprietătilor fizico-chimice ale sărurilor topite. În acest ultim domeniu lucrările sale, experimentale si teoretice, s-au referit la proprietătile termodinamice ale amestecurilor binare de săruri topite studiate prin metodele fortelor electromotoare, rnăsurători criometrice si de presiune de vapori, proprietăti de transport, în special vâscozitatea si conductivitatea electrică, proprietătile optice ale sărurilor topite în special indici de refractie, precum si călduri de topire, de amestecare, capacităti calorice ale sărurilor topite, etc. Cercetările sale în acest domeniu au coincis cu debutul studiilor efectuate pe plan mondial, rezultatele obtinute bucurându-se de o deosebită recunoastere din partea comunitătii stiintifice internationale.

          În domeniul cineticii chimice, în care profesorul Murgulescu si-a continuat de altfel si predarea de la catedră în ultimii zece ani, au fost studiate: cinetica alcoolizei unor halogenuri de benzil, descompunerea oxalatului de cobalt în solutie, cinetica unor reactii de descompunere gaz-solid. Tot în directia cineticii chimice s-au axat în principal si cercetările în domeniul fotochimiei urmărindu-se mecanismul descompunerii fotochimice a oxalocobaltiatului de potasiu, difenildiazometanului în solutie si a altor compusi.

          Cercetările stiintifice ale profesorului Murgulescu au început la Cluj, cu studiul combinatiilor complexe ale tiosulfatilor de argint si cupru în prezenta cationilor de sodiu, potasiu si amoniu. Aceste cercetări au fost extinse în studii spectrofotometrice, crioscopice si conductometrice; în acest mod a fost obtinută compozitia sării Durrand. Alte studii spectrofotometrice se referă la săruri de cupru si cobalt în solutie precum si la tipul legăturii cooordinative, ionice sau covalente în complecsii oxalici ai cromului, fierului si cobaltului.

          Studii refractometrice ale unor solutii apoase de electroliti l-au condus la obtinerea unor noi metode pentru determinarea refractiilor ionice individuale.

          În domeniul electrochimiei sunt de mentionat cercetările ample efectuate de profesorul Murgulescu si colaboratorii săi în studiul pasivării anodice a metalelor si aliajelor. Au fost cercetate de asemeni proprietătile electrochimice ale filmelor subtiri si determinarea potentialelor de electrod ale acestora.

          O tematică dezvoltată în domeniul chemisorbtiei s-a referit la interactiile puternice si slabe ale gazelor cu suprafetele solide. S-a urmărit si pe această cale elucidarea ponderii pe care o are actul elementar de absorbtie în reactiile catalitice simple.

          Un alt domeniu abordat în cercetările sale a fost cel al termodinamicii chimice urmărind descompunerea termică a carbonatului de calciu, determinarea activitătii termodinamice în solutii si aliaje, a energiei libere a substantelor chimice, a constantei de disociere a a-nitroso-b-naftolului în solutie prin metode ebulioscopice si a căldurii de dizolvare a iodurii de sodiu anhidră si hidratată prin metode calorimetrice.

          În domeniul chimiei analitice, profesorul Murgulescu a stabilit noi metode pentru determinarea mercurului si a altor elemente si a fost primul care a utilizat acidul ortoclorbenzoic în alcalimetrie si acidimetrie. El a stabilit noi metode conductometrice pentru titrarea molibdatilor si wolframatilor utilizând azotatul de argint precum si a ionilor complecsi cianici ai fierului aducând contributii la teoria proceselor de precipitare în analiza fizico-chimică. A publicat studii privind punctul de echivalentă în titrimetrie si determinarea potentialului normal de electrod.

          Activitatea de cercetare stiintifică îndrumată de profesorul Murgulescu în Catedra de Chimie Fizică a Universitătii Bucuresti a fost dezvoltată prin crearea Centrului de Chimie Fizică din cadrul Academiei Romane, astăzi Institutul de Chimie Fizică "I.G.Murgulescu". Dintr-o sectie de Chimie Fizică aflată la început în cadrul Institutului de Fizică Atomică iar apoi a Centrului de Cercetări Chimice al Academiei, Centrul de Chimie Fizică a fost întemeiat în 1963. Fată de programul initial de cercetare, axat pe trei tematici principale: chimia fizică a sărurilor topite, cinetica chimică, electrochimia, Centrul a fost dezvoltat prin orientarea mai amănuntită a directiilor de cercetare, ajungându-se la nouă profile de preocupări stiintifice după cum urmează:

 

· relatii între structura moleculară si proprietătile fizico-chimice ale substantelor, natura legăturii chimice în molecule si radicali liberi
· structura si proprietătile compusilor coordinativi cu aplicatii în cataliză, biochimie si chimie analitică
· proprietăti termochimice si termodinamice ale substantelor
· studii fizico-chimice în domeniul temperaturilor înalte, structura si proprietătile sărurilor topite
· cinetica unor reactii în fază gazoasă si la interfata gaz-solid
· proprietăti chemosorbtive ale catalizatorilor si factorilor de care depinde activitatea si selectivitatea catalizatorilor solizi
· studiul unor procese de electrod si a cineticii electrochimice
· cercetări privind coroziunea electrochimică a metalelor si aliajelor, metode de protectie contra coroziunii
· metode cromatografice pentru determinarea compozitiei unor amestecuri în legătură cu proprietătile lor fizico-chimice

          Institutul de Chimie Fizică se prezintă astăzi ca o unitate de cercetări cu posibilităti de a cuprinde o arie tematică largă si complexă, orientată către cercetarea fundamentală dar si cu unele deschideri pentru aplicatii în ingineria si tehnologia chimică, în cercetările de farmacologie, ecologie, etc.

          Profesorul Murgulescu a fost ales membru al Academiei Române în 1948, recunoscându-se astfel valoarea lucrărilor sale stiintifice. A fost ales vicepresedinte (1959-1963) si presedinte al Academiei (1963-1966). A fost presedintele Comisiei de Spectroscopie al Academiei.

          În atmosfera stiintifică stimulatoare din catedra de Chimie Fizică si din institut, 23 de tineri absolventi au obtinut titlul de doctor în chimie, iar 7 pe cel de doctor docent.

          Gratie unor remarcabile aptitudini organizatorice si a cunoasterii în profunzime a procesului didactic, profesorul Murgulescu a fost rector al Institutului Politehnic din Timisoara (1947-1949), rector al Universitătii din Bucuresti (1949-1950), ministru adjunct si apoi ministru al Învătământului (între anii 1950-1956 si 1960-1963).

          Recunoasterea internatională a meritelor sale stiințifice a făcut să fie ales membru al Academiilor de Stiintă din Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria si URSS, precum si al Academiei de Stinte din New York.

          A fost redactor al revistelor Revue Roumaine de Chimie si Studii si Cercetări de Chimie precum si membru în colegiul editorial al publicatiilor stiintifice Electrochimica Acta si Corrosion Science. Pentru activitatea sa stiintifică a fost distins cu premii si medalii din tară precum si cu Medalia de Aur a celui de al 39-lea Congres International de Industrie Chimică (1970).

          Profesorul Murgulescu era o personalitate puternică, un om drept, cu principii de viată rezultând atât din cultura dobândită cât si din influenta mediului în care s-a născut si a crescut. Îsi amintea deseori universul satului românesc din care a învătat sa pretuiască munca , seriozitatea, disciplina, hărnicia si cuvântul dat. Nu a renuntat la aceste principii cu toată epoca tulbure pe care a trăit-o. Cei care si-au desfăsurat activitatea alături de el îsi amintesc numeroasele ocazii în care si-a manifestat tactul, căldura binevoitoare si capacitatea de întelegere a unora din situatiile de viată ale colaboratorilor săi, ceea ce a făcut ca profesorul să se bucure, nu numai stiintific dar si uman, de un binemeritat respect si prestigiu în fata lor, iar amintirea lui să fie mereu prezentă.

          Ca o recunoastere a marilor sale realizări ca profesor, cercetător si deschizător de drumuri, Academia Română a decis ca institutul de profil să-i poarte numele, iar Universitatea din Bucuresti a numit sala de curs în care a predat chimia fizică timp de 23 de ani, amfiteatrul Acad. Ilie Murgulescu. La Craiova, unde mai de mult a luat fiintă o fundatie cu numele său, Senatul Universitătii a hotărât ca Facultatea de Chimie să îi poarte numele.

Acad. prof. dr. Victor Sahini