GHEORGHE SPACU

CREATORUL SCOLII ROMÂNESTI DE CHIMIE COORDINATIVÃ

          Între anii 1940-1955, la Catedra de chimie anorganică si analitică a Facultătii de Chimie, Universitatea din Bucuresti, si-a desfăsurat activitatea ca profesor de chimie anorganică un mare dascăl, un eminent om de stiintă, un mare patriot, profesorul Gheorghe Spacu.

          S-a născut la Iasi, la 5 decembrie 1883, a urmat cursurile Liceului National din acelasi oras. În anul 1902 s-a înscris la Facultatea de Stiinte a Universitătii din Iasi, sectia Fizico-Chimice.

          Cu sprijinul profesorului Petru Poni, în anul 1905, dupã absolvirea facultătii, Gheorghe Spacu pleacă la Viena si apoi la Berlin, pentru a-si lărgi orizontul stiintific si pentru a se perfectiona în tehnica lucrărilor de laborator.
          În anul 1907 se întoarce la Iasi unde este numit asistent la Catedra de mineralogie si petrografie. Îsi începe astfel cariera didactică, care avea să dureze aproape jumătate de veac.
          În anul 1916 obtine titlul de doctor în chimie cu mentiunea "cu distinctie" pentru lucrarea "Combinatii complexe de fier-Feramine". Gheorghe Spacu a fost al doilea doctor în chimie din tara noastră după Nicolae Costăchescu, care si-a sustinut doctoratul în anul 1905, tot la Universitatea din Iasi.

          La 1 noiembrie 1919, Gheorghe Spacu este numit profesor la Facultatea de Stiinte a Universitătii din Cluj, facultate nou înfiintată. Activitatea didactică si de cercetare a profesorului Gheorghe Spacu a fost strâns legată de preocuparea de a organiza si utila laboratoare adecvate atât pentru învătământul chimic cât si pentru cercetare. Preocuparea intensă în acest sens era o consecintă a faptului că în conceptia profesorului Gheorghe Spacu un adevărat chimist nu se poate forma decât printr-o îndelungată muncă de laborator. Chimistul trebuie să gândească si să creeze, dar nu poate face acest lucru fără cunoasterea si urmărirea cu atentie a fenomenelor chimice fundamentale, fără practică de laborator. Bogata activitate de cercetare stiintifică desfăsurată la Catedra de chimie anorganică a Facultatii de Stiinte, Universitatea din Cluj sub directa îndrumare a profesorului Gheorghe Spacu a contribuit la crearea, în acest oras, a unei puternice scoli de chimie coordinativă. Dacă profesorul Nicolae Costăchescu a fost initiatorul cercetării în domeniul chimiei coordinative în tara noastră, profesorul Gheorghe Spacu este considerat creatorul "scolii românesti de chimie coordinativă".

          În toamna anului 1940, profesorul Gheorghe Spacu îsi începe activitatea la Catedra de chimie anorganică si analitică a Facultatii de Stiinte a Universitãtii din Bucuresti, unde a functionat până la sfârsitul vietii sale, 23 iulie 1955. La Bucuresti, ca si la Cluj, profesorul Gheorghe Spacu a fost nevoit să se ocupe, chiar de la început, de organizarea si utilarea unor laboratoare noi. Printr-o muncă încordată, prin perseverenta care l-a caracterizat întotdeauna, profesorul Gheorghe Spacu a reusit într-un interval de numai doi ani să organizeze la Facultatea de Stiinte din Bucuresti un complex de laboratoare, cele mai moderne din tară la vremea respectivă, care satisfăceau atât cerintele didactice cât si pe cele ale cercetarii stiintifice.
          Profesorul Gheorghe Spacu a adus la Bucuresti, la catedră si în laborator, acelasi spirit de disciplină, de muncã sustinută, didactică si de cercetare stiintifică, de răspundere, pe care l-a manifestat si la Cluj.

          Ca studentă a Facultătii de Stiinte din Bucuresti în perioada 1944-1948 am avut marea sansă să mă număr printre cei care au audiat cursurile de chimie anorganică predate de profesorul Gheorghe Spacu. Nu voi putea uita niciodată impresia profundă, pe care prelegerile sale o lăsau prin claritatea deosebită a expunerii. Capacitatea inegalabilă de a transmite cu cea mai mare exactitate si în cea mai aleasă si concisă formă notiunile cele mai dificile. Înlăntuirea logică si sistematică a expunerilor oglindea grija cu care profesorul Gheorghe Spacu îsi pregătea lectiile. Cuvântul rostit de la catedra avea pentru profesorul Gheorghe Spacu o semnificatie profundă, care nu îi îngăduia improvizatii. Punctualitatea sa devenită proverbială, transmisă si generatiilor sale de studenti si tinuta sa magistrală încoronau prelegerile sale.
          Desi toate prelegerile tinute de profesorul Gheorghe Spacu impresionau în aceeasi măsură prin tinută si nivel, de neuitat vor rămâne în mintea si inima mea prelegerile care se refereau la domeniul chimiei coordinative, domeniu care în perioada respectivă reprezenta un capitol al cursului de chimia metalelor. Căldura care străbătea aceste prelegeri, entuziasmul si dăruirea profesorului, dinamismul său, cuprindeau pe toti cei care îl ascultau fascinati; poate că de atunci multi dintre acestia au îndrăgit pentru întreaga lor viată acest domeniu. Figura profesorului Gheorghe Spacu la catedră va rămâne nestearsă în amintirea celor care i-au audiat cursurile.

          Din februarie 1949 m-am numărat printre colaboratorii directi ai profesorului Gheorghe Spacu. La catedră am cunoscut o activitate intensă care se desfăsura într-un spirit de disciplină, de muncă încordată, o activitate de cercetare stiintifică intensă. Era perioada lucrărilor de plină maturitate ale profesorului, realizate în acelasi spirit de colaborare ca si până atunci. Îmi va fi foarte greu să uit emotiile pricinuite de prima întâlnire cu profesorul pentru prezentarea unor rezultate. Îi cunosteam exigenta ceeea ce mărea emotia. Nu ne lăuda dacă rezultatele erau bune, ne sfătuia să continuăm, să perseverăm în realizarea unor probleme mai dificile în vederea obtinerii unor rezultate mai interesante, dar pe figura profesorului puteam citi multumirea, ceea ce pentru noi reprezenta stimulentul cel mai de pret. Constienti de personalitatea si autoritatea stiintifică a profesorului nostru, singura preocupare a celor mai tineri colaboratori ai săi era să corespundem exigentelor pe care profesorul ni le impunea nu prin vorbe, ci prin exemplul său de muncă, de ordine, de disciplină, perseverentă si pasiune.

          Prin activitatea desfăsurată, profesorul Gheorghe Spacu a contribuit la dezvoltarea si consolidarea chimiei coordinative, care în momentul de fată reprezintă un domeniu de mare actualitate atât prin multiplele probleme teoretice pe care aceste combinatii le ridică cât si prin multiplele lor implicatii practice.
          Prin alegerea acestui domeniu de cercetare profesorul Gheorghe Spacu a dat dovadă de clarviziune neîntrecută, caracteristică marilor oameni de stiintă, de o intuitie clară a principalelor tendinte de dezvoltare a chimiei anorganice si a contribuit cu succes la afirmarea acestor tendinte. Prin studiile efectuate în acest domeniu în perioada 1907-1955 la care se referă activitatea sa didactică si de cercetare, profesorul Gheorghe Spacu împreună cu colaboratorii săi au obtinut aproximativ 1000 de combinatii complexe noi, care au îmbogătit patrimoniul chimiei moderne. Cercetările efectuate în domeniul chimiei analitice (peste 130 publicatii) au condus la elaborarea unei serii de metode gravimetrice, volumetrice si potentiometrice pentru dozarea rapidă si precisă a diferitelor elemente chimice (peste 100 metode originale) precum si la stabilirea unor reactii noi si sensibile pentru recunoasterea unor cationi si anioni.
          Metodele analitice instituite de profesorul Gheorghe Spacu au reprezentat o valorificare practică imediată a cercetării fundamentale, utilizarea combinatiilor complexe în determinările calitative si mai ales cantitative a diverselor elemente.
          Profesorul Gheorghe Spacu s-a preocupat si de rezolvarea unor probleme referitoare la valorificarea unor materii prime indigene, contribuind prin aceasta la dezvoltarea industriei noastre chimice, atunci, la începutul organizarii ei. Nu a fost problemă importantă la a cărei rezolvare să nu fie solicitat profesorul Gheorghe Spacu si la care să nu-si aducă contributia. Pentru lucrarea referitoare la obtinerea semindustrială a acidului sulfuric si a unui ciment de buna calitate din gips i s-a acordat în anul 1954, pentru a doua oară, titlul de laureat al Premiului de Stat clasa I-a.

          În perioada în care mi-am desfăsurat activitatea sub directa conducere a profesorului Gheorghe Spacu am cunoscut nu numai exigenta profesorului ci si marea lui sensibilitate, întelegerea netărmurită fată de cei din jur. Cunostea bine problemele colaboratorilor si îi ajuta la nevoie. Ajuta fostii elevi în obtinerea locurilor de muncă în productie sau învătământ, într-o perioadă în care rezolvarea acestei probleme era foarte grea pentru tinerii absolventi. Era optimist, încrezător în posibilitatile omului, în puterea lui creatoare, iubea mult florile, îi placea muzica, pasiune care nu l-a părăsit niciodată. Pentru cei care au lucrat în această perioadă în laboratoarele de chimie anorganică de la etajul II al Facultatii de Chimie din Splai au rămas de neuitat serile în care în laboratorul său, preocupat de verificarea experimentală a unei teme pe care urma s-o încredinteze vreunui colaborator, profesorul fredona discret melodiile preferate. Îl admiram ascultându-l în taină.

          Sub conducerea profesorului Gheorghe Spacu s-au format un număr foarte mare de specialisti care si-au câstigat un prestigiu si o recunoastere stiintifică proprie. Din rândurile acestora s-au ridicat profesori universitari, valorosi oameni de stiintă si cercetători, elemente de seamă în organizarea productiei chimice. Nici un alt profesor de chimie, până la Gheorghe Spacu nu a promovat un număr atât de mare de cadre de specialitate. Activitatea stiintifică si didactică a profesorului Gheorghe Spacu începută la Iasi, dezvoltată la Cluj si continuată la Bucuresti s-a bucurat de o valoroasă si unanimă recunoastere, atât în tară cât si peste hotare.

          În anul 1927 este ales membru al Academiei Române iar în anul 1948 odată cu reorganizarea acestui înalt forum de cultură a fost ales membru activ al Academiei Republicii Populare Române.
          În anul 1952 i s-a acordat medalia si titlul de laureat al Premiului de Stat clasa I, pentru remarcabila sa activitate stiintifică efectuată în perioada 1950-1951; în septembrie 1953 i s-a acordat Ordinul Muncii clasa I iar în anul 1954 a primit pentru a 2-a oară Premiul de Stat clasa I.
          Recunoasterea meritelor sale peste hotare este ilustrată de alegerea sa ca membru al Academiei italiene, membru al Academiei mondiale de stiinte si arte din Geneva, membru al Comisiei Internationale pentru instituirea tabelelor anuale de constante si date numerice cu sediul la Paris, membru al Societătilor de Chimie din Washington, Paris, Viene si Berlin.

          Prin activitatea sa deosebită de dascăl, om de stiintă, cercetător si savant, profesorul Gheorghe Spacu a dat un impuls puternic dezvoltării chimiei în tara noastră si a contribuit la afirmarea acesteia peste hotare.
          Profesorul Gheorghe Spacu a lăsat în urma sa o scoală în plină dezvoltare, o operă stiintifică vastă, dar mai ales a lăsat un anumit stil de muncă.

          Pentru toate acestea, cei care l-au cunoscut si au lucrat alături de el îi vor păstra o vie si pioasă recunostiintă; pentru cei care nu l-au cunoscut, pentru tineretul nostru studios, evocarea vietii si operei profesorului Gheorghe Spacu poate constitui pilda vie a unei vieti de muncă perseverentă si creatoare, de pasiune si dăruire dedicate propăsirii chimiei în tara noastră, un îndemn la muncă pentru atingerea celor mai înalte teluri.

Acad. prof. dr. Maria Brezeanu
Universitatea Bucuresti